Fereastra - Portal de afaceri - revista de specialitate pentru furnizorii de sisteme si producatorii de tamplarie din PVC, Aluminiu si lemn stratificat cu geam termoizolant. Aici gasiti informatii utile despre: ferestre, usi, pereti cortina, termopane, geam termopan, etc.

In viziunea Asociatiei Industriei Lemnului - Prolemn, competitivitatea si reputatia industriei reprezinta cele doua directii esentiale care ar trebui sa ghideze politicile publice pentru perioada urmatoare. In ceea ce priveste investitiile, formarea profesionala si digitalizarea, prioritara ar trebui sa fie crearea unor conditii care sa atraga capital si sa modernizeze procesele de productie si logistica. Referitor la exporturi si promovarea pe pietele externe, o strategie coerenta privind marca si reputatia produselor romanesti ar putea amplifica impactul initiativelor comerciale.

Prolemn analizeaza evolutia industriei lemnului din Romania, evidentiind rolul competitivitatii, al reputatiei si al produselor din lemn in consolidarea sectorului local.

Interviu cu Adrian Baban, presedintele Asociatiei Industriei Lemnului - Prolemn.

- Industria lemnului din Romania a evoluat intr-un ritm moderat in 2025 si in prima parte a anului 2026, intr-un context marcat de presiuni competitive si de diferente semnificative intre segmentele lantului valoric. Datele statistice disponibile indica o evolutie relativ stabila in zona prelucrarii primare a lemnului, cu cresteri moderate, in timp ce productia de mobila inregistreaza scaderi semnificative, reflectand presiunea costurilor si dificultatile de mentinere a competitivitatii pe segmentele cu valoare adaugata ridicata. In ansamblu, dinamica sectorului confirma rolul central al competitivitatii ca factor determinant al performantei industriei, care este influentata de accesul la resurse, de structura costurilor si de conditiile de piata, atat interne, cat si internationale. Totodata, un element important ramane consolidarea reputatiei industriei romanesti de prelucrare a lemnului, in contextul in care perceptia publica si increderea in produsele din lemn au un impact direct asupra cererii si asupra capacitatii sectorului de a valorifica avantajele sale naturale si economice. In lipsa unor instrumente de analiza integrate la nivel de sector, precum actualizarea completa a „Balantei Lemnului 2025”, interpretarea evolutiilor ramane ancorata in datele statistice existente, care surprind totusi tendintele generale descrise mai sus.

- Competitivitatea - sau lipsa ei - este indicatorul care reflecta cel mai bine impactul tuturor factorilor mentionati in intrebare. Pentru a intelege dificultatile sectorului, trebuie sa analizam modul in care acestea se manifesta in lantul valoric padure - produse din lemn. Industria de prelucrare a lemnului se bazeaza, in principal, pe resursa disponibila in padurile Romaniei, insa accesul la materie prima prezinta o contradictie fundamentala. Desi Romania dispune de resurse forestiere semnificative la nivel scriptic, mai putin de jumatate ajunge efectiv pe piata. Din aceasta cantitate, peste 60% este utilizata pentru incalzire domestica, nu pentru industrie. In termeni economici, lemnul destinat prelucrarii este inaccesibil nu din cauza indisponibilitatii fizice, ci din perspectiva costurilor, care il fac nerentabil din punct de vedere economic. Costurile de productie sunt amplificate de-a lungul lantului valoric. Administrarea padurilor este ineficienta si costisitoare. Infrastructura de drumuri forestiere este insuficient dezvoltata si de calitate redusa. Exploatarea forestiera este decapitalizata si putin productiva. Procedurile de trasabilitate, precum si cadrul legislativ restrictiv si impredictibil genereaza constrangeri suplimentare asupra eficientei logistice. Rezultatul acestei acumulari de costuri este ca lemnul brut devine prea scump pentru ca industria de prelucrare sa-si mentina competitivitatea pe piata globala. Doar o parte din resursa forestiera a Romaniei este accesibila economic, iar aceasta variaza in functie de dinamica pietei mondiale a produselor din lemn.

- Politicile privind administrarea padurilor, trasabilitatea, certificarea si combaterea exploatarilor ilegale produc efecte care pot fi evaluate in principal prin impactul lor asupra costurilor produselor din lemn si asupra perceptiei pe piata. Efectele asupra competitivitatii sunt masurabile. Evolutia descendenta a productiei de mobila din ultimii ani sugereaza direct modul in care costurile suplimentare generate de aceste politici afecteaza sectorul. Cu toate acestea, indicatori clari si masurabili, care sa arate in ce masura aceste politici au crescut increderea clientilor in produsele industriei romanesti, lipsesc in prezent. Lipsa de coerenta a politicilor publice si perceptia negativa generata in spatiul public asupra sectorului reduc eficienta unor masuri care sunt, in sine, costisitoare, dar functionale. Sistemele de trasabilitate (SUMAL) si certificarea sunt cazuri semnificative. Industria suporta costurile acestor initiative, dar beneficiile lor - in special in zona capitalului de incredere si a perceptiei - nu pot fi inca monetizate.

- Companiile romanesti, inclusiv cele cu capital romanesc, au demonstrat in mod repetat capacitatea de a urca pe lantul valoric atunci cand beneficiaza de un avantaj competitiv solid. Contextul curent nu favorizeaza insa asemenea miscari ascendente. Nivelul ridicat al costurilor resursei, o piata a lemnului dominata de material din paduri publice comercializat prin contracte spot si preturile ridicate la energie nu stimuleaza investitiile strategice. Importurile de lemn brut, impredictibile si asociate cu anumite costuri suplimentare, nu ofera un impuls suficient pentru dezvoltarea organica a industriei locale. In acest context, desi companiile detin experienta necesara pentru a identifica si valorifica oportunitati pe lantul valoric, nu dispun de parghii proprii suficiente pentru a dezvolta aceste oportunitati intr-un mediu puternic reglementat.

- Consideram ca tendintele europene privind sustenabilitatea, economia circulara, constructiile cu emisii reduse si utilizarea lemnului in cladiri au un impact pozitiv asupra industriei lemnului, cu conditia implementarii unor politici coerente, care sa vizeze nu doar stimularea consumului de produse din lemn cu durata lunga de utilizare, ci si consolidarea competitivitatii industriei interne, care produce astfel de bunuri. Realitatea curenta releva insa o anomalie. Companiile romanesti din constructii utilizeaza lemn prelucrat din import, acest lucru fiind motivat de considerente de pret si de increderea clientilor in produse straine. In paralel, capacitatile de productie din Romania valorifica lemn recuperat din alte tari europene, in lipsa unui sistem local suficient de dezvoltat pentru colectarea si reciclarea materialelor. In acest context, directiile europene pot sustine dezvoltarea sectorului. Efectul lor real depinde, totusi, de corelarea cu politici interne care sa sprijine atat cererea de produse din lemn, cat si capacitatea de productie locala care sa raspunda acestei cereri.

- In esenta, masurile necesare pentru consolidarea industriei lemnului pe termen mediu si lung ar trebui sa urmareasca doua obiective prioritare - cresterea competitivitatii industriei si imbunatatirea reputatiei acesteia. La capitolul competitivitate, eforturile autoritatilor ar trebui orientate catre reducerea costurilor structurale, stimularea investitiilor si sustinerea dezvoltarii strategice a sectorului. Aceste actiuni au prioritate in comparatie cu intarirea excesiva a capacitatilor de control. Din perspectiva reputatiei, consolidarea increderii publice in utilizarea produselor din lemn este fundamentala. Perceptia negativa generata in spatiul public asupra sectorului afecteaza atat cererea de consum, cat si capacitatea de a valorifica avantajele naturale si economice ale industriei.